In this sense, Man is used as a general term, as l'homme is in French. He becomes the deity. But here we're talking about Jesus, so we may use instead "lhomme devenu Dieu."

... as spune eu:

Dumnezeu Omul
...
Doi si totusi unul

Credinta ortodoxa despre intrupare este rezumata in re­frenul imnului scris de Sfantul Roman Melodul: "Prunc tanar, Dum­nezeu Cel mai inainte de veci." In aceasta fraza scurta sunt continute trei afirmatii:
1. Iisus Hristos este Dumnezeu deplin.
2. Iisus Hristos este om deplin.
3. In Iisus Hristos nu sunt doua persoane, ci una.

Acestea au fost amanuntit explicate in sinoadele ecumenice. Numai primele doua Sinoade Ecumenice din cele sapte s-au ocupat cu formularea dogmei Sfintei Treimi, celelalte cinci s-au ocupat de formularea dogmei Intruparii.

http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/hristos/dumnezeu-omul...

Iisus Hristos are doua firi. Una dimnezeiasca, si una umana. Aici este vorba de firea umana, intrupata. Aceasta este cea care a invins moartea.

Există și această formulare biblică. Deși nu include clar cuvântul „DUmnezeu”, ea reprezintă un titlu mesianic și:

„Întrebare: Ce înseamnă că Iisus este Fiul Omului?

Răspuns: Iisus apare cu numele de “Fiul Omului” de 88 ori în Noul Testament. O primă utilizare a expresiei “Fiul Omului” se face în profeţia lui Daniel 7:13-14, “M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat înspre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată”. Termenul de “Fiul Omului” era un titlu mesianic. Iisus este Cel căruia I s-a dat stăpânire, glorie şi o împărăţie. Când Iisus a folosit această expresie, El a atribuit această profeţia despre Fiul Omului Lui însuşi. Evreii din acea eră ar fi trebui să fie familiari cu această expresie şi cui I se adresează. Iisus S-a proclamat El însuşi ca fiind Mesia.

O a doua semnificaţie a expresiei “Fiul Omului” este că Iisus a fost într-adevăr o fiinţă umană. Dumnezeu l-a numit pe profetul Ezechel “fiul omului” de 93 de ori. Dumnezeu l-a numit pe Ezechel simplu, o fiinţă umană. Fiul unui om este un om. Iisus a fost pe deplin Dumnezeu (Ioan 1:1), dar a fost de asemenea o fiinţă umană (Ioan 1:14). 1 Ioan 4:2 ne spune, “Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu”. Da, Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu – în esenţă, El era Dumnezeu. Da, Iisus a fost de asemenea Fiul Omului – în esenţă, El a fost o fiinţă umană. În concluzie, expresia “Fiul Omului” arată că Iisus este Mesia şi că El este cu adevărat o fiinţă umană.

http://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-Fiul-Omului.html

Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: "Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19)

Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh.

Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui" , înţelepciunea şi puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el

http://ro.orthodoxwiki.org/Sfânta_Treime

--------------------------------------------------
Note added at 18 hrs (2011-03-19 16:09:24 GMT)
--------------------------------------------------

cine stie " crezul" sa recite partea cu " fiul lui Dumnezeu, nascut si nu facut" :)