Mulţumesc pentru context.

Cred că este un act de novaţiune prin schimbarea debitorului.
(am avut un oarecare dubiu, mă gândeam şi la subrogaţia personală, dar sper să nu mă înşel cu ce am ales; poate ar fi bine totuşi să aştepţi şi o părere a unui jurist cu experienţă).

În cazul tău, prin actul de novaţiune un nou debitor preia o datorie a unui debitor vechi - avem o bancă ce a acordat un credit unei persoane „debitor”; prin acest act se cedează/transferă obligaţia debitorului (nu creanţa băncii!!), cu alte cuvinte creditul, către un nou debitor care se obligă să achite creditul în continuare, adică să stingă datoria.

http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=643
„Metoda de stingere a unei obligatiuni vechi prin crearea alteia noi sau a unui nou contract comercial in locul altuia mai vechi, totul pentru a stinge divergentele vechi si a se crea un cadru nou de activitate.
Este de retinut ca se impune acordul tuturor partilor participante la initierea novatiunii, diferit fata de novatia prin schimbare de debitor.
Novatiunea este reglementata impreuna cu delegatia in art.1128-1137 Cod Civil.”
„Novatiunea prin schimbare de debitor are loc atunci cand o terta persoana se angajeaza fata de creditor sa plateasca datoria (cu sau fara consimtamantul debitorului).”

Codul civil român:
„Art. 1128. Novatiunea se opereazã în trei feluri:
l. când debitorul contracteazã în privinta creditorului sãu o datorie nouã ce se substituie celei vechi care este stinsã;
2. când un nou debitor este substituit celui vechi, care este descãrcat de creditor;
3. când, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, cãtre care debitorul este descãrcat. (C. civ. 782, 1107, 1120, 1129 si urm., 1391 si urm.).”

Codul civil italian:
Art. 1273 Accollo

Se il debitore e un terzo convengono che questi assuma il debito dell'altro, il creditore può aderire alla convenzione, rendendo irrevocabile la stipulazione a suo favore (1411). L'adesione del creditore importa liberazione del debitore originario solo se ciò costituisce condizione espressa della stipulazione o se il creditore dichiara espressamente di liberarlo. Se non vi è liberazione del debitore, questi rimane obbligato in solido col terzo. In ogni caso il terzo è obbligato verso il creditore che ha aderito alla stipulazione nei limiti in cui ha assunto il debito, e può opporre al creditore le eccezioni fondate sul contratto in base al quale l'assunzione è avvenuta (1413).

http://www.simone.it/newdiz/newdiz.php?action=view&id=26&diz...
„Accollo (d. civ.)
È il contratto attraverso il quale il debitore (cd. accollato) ed un terzo (cd. accollante) stabiliscono che quest'ultimo assuma il debito dell'altro nei confronti del creditore (cd. accollatario); rispetto a tale accordo, il creditore rimane estraneo (art. 1273 c.c.).
(…)
accollo liberatorio (o privativo), che si ha quando il debitore originario viene liberato dall'obbligazione.”