Off topic: Concurs de proză scurtă - ediţia a II-a - spaţiu pentru povestiri Thread poster: Dan Marasescu
|
|---|
Dan Marasescu 
Romania
Local time: 17:19
Member (2003)
English to Romanian
+ ...
Dragi prieteni,
Lansez aici al doilea concurs de proză scurtă din forumul românesc. Fiindcă anul ăsta suntem mai versaţi, m-am hotărât să propun un concurs tematic. Tema acestei ediţii este FRICA. Asta nu înseamnă că povestirile trebuie să fie gotice sau să urmeze un anumit stil. Frica e de multe feluri, e existenţială, e banală, e ilară, e feminină, e masculină, e copilărească, e instinctivă, e justificată, e iraţională dar e mai ales umană şi un... See more Dragi prieteni,
Lansez aici al doilea concurs de proză scurtă din forumul românesc. Fiindcă anul ăsta suntem mai versaţi, m-am hotărât să propun un concurs tematic. Tema acestei ediţii este FRICA. Asta nu înseamnă că povestirile trebuie să fie gotice sau să urmeze un anumit stil. Frica e de multe feluri, e existenţială, e banală, e ilară, e feminină, e masculină, e copilărească, e instinctivă, e justificată, e iraţională dar e mai ales umană şi universală. Nu toată lumea are umor sau inspiraţie, dar toată lumea ştie ce e frica. Haideţi să scriem deci despre fricile noastre sau despre frici imaginate.
Iată regulile:
1. Regulile generale ale sitului ProZ.com rămân valabile.
2. Lungimea maximă a povestirilor: 117 cuvinte. Titlul se numără separat şi nu va depăşi 7 cuvinte. Numărătoarea cuvintelor se va face cu "word count" din Word.
3. Limba concursului: limba română.
4. Tema este "frica". Nu există constrângeri de gen şi stil.
5. Oricine are dreptul să participe, cu un număr nelimitat de povestiri.
6. Data limită de "publicare" a povestirilor: 1 octombrie 2005, la miezul nopţii. După această dată, nu se vor mai putea publica povestiri şi se va trece la procesul de evaluare, care va dura o săptămână.
7. Juriul va fi format din toţi membri ProZ.com vorbitori de română, fie că sunt participanţi la concurs sau nu. Fiecare va putea acorda 9 puncte, împărţite după bunul plac. Nimeni nu-şi va putea puncta propria povestire. Justificările pentru acordarea punctelor şi aprecierile nu sunt necesare, dar ar fi interesante. Cu excepţia criticilor obiective sau subiective, care nu prea îşi au rostul într-un concurs informal.
8. Toate povestirile vor fi scrise în Unicode.
9. Acest fir este rezervat exclusiv povestirilor.
Băiatul meu Mihai, expert în temeri infantile, ne dedică următorul desen.
Scrieţi, nu vă fie frică!
[Edited at 2005-09-19 22:22] ▲ Collapse
| | | | Lucica Abil (X)
Romania
Local time: 18:19
Italian to Romanian
| Scriind din frică de iubire | Sep 19, 2005 |
Terasa noastră era acolo, în noapte, chiar în faţa mea, luminată de lumânări, cele mai multe mici dar şi câte una mai mare ici-colo, zeci, poate sute de lumânări... Şi per terasa noastră, tu. Stăteai pe un scaun de lemn cu braţele sprijinite pe o masă acoperită cu foi scrise. „Cartea noastră”, m-am gândit. Ochii tăi scrutau întunericul. La început am fost fericită, mă aşteptai! Apoi, am observat că foile cărţii erau împrăştiate peste tot, nu numai pe masă, ocu... See more Terasa noastră era acolo, în noapte, chiar în faţa mea, luminată de lumânări, cele mai multe mici dar şi câte una mai mare ici-colo, zeci, poate sute de lumânări... Şi per terasa noastră, tu. Stăteai pe un scaun de lemn cu braţele sprijinite pe o masă acoperită cu foi scrise. „Cartea noastră”, m-am gândit. Ochii tăi scrutau întunericul. La început am fost fericită, mă aşteptai! Apoi, am observat că foile cărţii erau împrăştiate peste tot, nu numai pe masă, ocupau tot locul şi nu mai rămăsese şi pentru mine şi am ştiut că ea îmi furase sufletul. Iar eu urcam dealul dinspre mare, umbră a fricii din care se născuse cartea. ▲ Collapse
| | | | | Sfârşitul istoriei şi teroarea ficţiunii | Sep 20, 2005 |
2005. Nu mai e aşa tânără. Are câteva secole bune. Scufiţa Roşie îşi ia coşuleţul şi porneşte iarăşi la drum, măcinând teorii, ideologii şi dihotomii, ferm hotărâtă să saboteze orice tipar iniţiatic, moralizator, psihanalitic sau de altă natură. I-ar plăcea să-şi găsească liniştea.
– Auzi, drăguţă...
Bineînţeles că nu e surprinsă, dar se întoarce cu cea mai cumplită privire, nescrisă nicăieri.
– Crezi că nu ŞTIU cine eşti... See more 2005. Nu mai e aşa tânără. Are câteva secole bune. Scufiţa Roşie îşi ia coşuleţul şi porneşte iarăşi la drum, măcinând teorii, ideologii şi dihotomii, ferm hotărâtă să saboteze orice tipar iniţiatic, moralizator, psihanalitic sau de altă natură. I-ar plăcea să-şi găsească liniştea.
– Auzi, drăguţă...
Bineînţeles că nu e surprinsă, dar se întoarce cu cea mai cumplită privire, nescrisă nicăieri.
– Crezi că nu ŞTIU cine eşti? Cum să te numesc? Eşti... un biet pronume! Pot să te neg cu un simplu gând!
La care celălalt dă înapoi contrariat, ghemuindu-se şi schelălăind:
– Dar... acum oricine o poate face...
– Fă-o atunci!!! tună ea.
Celălalt fuge îngrozit în decor. Cealaltă ezită, începe să tremure şi plânge. A uitat încotro mergea. ▲ Collapse
| | | |
Urc dealul prin zăpada murdară, cu mulţimea tăcută. Nu ştiu ce e sus, arată a cimitir. Când ajung în vârf, mă aşez în şirul ordonat în faţa unui gargui care scuipă apă. Primul la rând, un tânăr, cade în genunchi, ţinând cartea deschisă sub gura monstrului, ca apa să lovească puternic pagina. Citeşte din carte, cade mort. Rumoare în mulţime: cât? 23. Deci cartea grăieşte adevăr... Profit de agitaţie şi trec peste rând, iau cartea, o ţin sub şuvoi. Când atin... See more Urc dealul prin zăpada murdară, cu mulţimea tăcută. Nu ştiu ce e sus, arată a cimitir. Când ajung în vârf, mă aşez în şirul ordonat în faţa unui gargui care scuipă apă. Primul la rând, un tânăr, cade în genunchi, ţinând cartea deschisă sub gura monstrului, ca apa să lovească puternic pagina. Citeşte din carte, cade mort. Rumoare în mulţime: cât? 23. Deci cartea grăieşte adevăr... Profit de agitaţie şi trec peste rând, iau cartea, o ţin sub şuvoi. Când atinge fila, apa ia foc întruchipând două cifre, care îmi ard pleoapele. Abia dacă le pot lega una de cealaltă. Cartea îmi tremură nestăpânită în mâini. Ezit. Vârsta ce-mi este rezervată se află sub ochii mei: □□ ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Destin inexorabil | Sep 25, 2005 |
Locuia la casă pe o cale mare, circulată, de la marginea oraşului. Educase 3 fiice şi 4 nepoţei. Când mergea vreunul la vecinii de vizavi îl insoţea atentă până la stradă. Când plecau la casele lor le amintea să aibă grijă cum traversează. Când călătoreau era neliniştită căci îi ştia pe drumuri pline de accidente. Dacă urcau la volan era foarte agitată. Spunea mereu că maşinile sunt periculoase. Pe ceilalţi aproape ca îi stingherea atâta preocupare. Şi într-o z... See more Locuia la casă pe o cale mare, circulată, de la marginea oraşului. Educase 3 fiice şi 4 nepoţei. Când mergea vreunul la vecinii de vizavi îl insoţea atentă până la stradă. Când plecau la casele lor le amintea să aibă grijă cum traversează. Când călătoreau era neliniştită căci îi ştia pe drumuri pline de accidente. Dacă urcau la volan era foarte agitată. Spunea mereu că maşinile sunt periculoase. Pe ceilalţi aproape ca îi stingherea atâta preocupare. Şi într-o zi de februarie bara metalică a unei Dacii a agăţat fusta ei, ajunsă deja pe trotuarul din faţa porţii. A fost ultima maşină de care s-a ferit bunica mea. ▲ Collapse
| | | | Lucica Abil (X)
Romania
Local time: 18:19
Italian to Romanian
| Toamnă ucigaşă | Sep 25, 2005 |
Era încă destul de cald. Plutea totuşi ceva în aer care o făcea prezentă. Ceva ca un fior sau un presentiment. Marea strălucea încă în soare, nisipul era încă fierbinte. Dacă eram destul de atentă, dacă uitam să-mi fie frică... Trebuia să-l conving că anotimpul nostru nu se va sfârşi niciodată. Trebuia, ca să pot crede şi eu. Mă rugam la soare, la mare şi la vânt să nu lase toamna să vină. Mă rugam, şi uitam să zâmbesc. În seara aceea, cerul s-a umplut cu nori.... See more Era încă destul de cald. Plutea totuşi ceva în aer care o făcea prezentă. Ceva ca un fior sau un presentiment. Marea strălucea încă în soare, nisipul era încă fierbinte. Dacă eram destul de atentă, dacă uitam să-mi fie frică... Trebuia să-l conving că anotimpul nostru nu se va sfârşi niciodată. Trebuia, ca să pot crede şi eu. Mă rugam la soare, la mare şi la vânt să nu lase toamna să vină. Mă rugam, şi uitam să zâmbesc. În seara aceea, cerul s-a umplut cu nori. „Mâine plecăm”, mi-a spus. Am simţit că mă prăbuşesc. Nu se îndurase de bucata mea de plajă! În cădere, l-am tras după mine, o piatră i-a însemnat tâmpla... ▲ Collapse
| | | | | Mecanismele singurătăţii | Sep 26, 2005 |
Bătrânul privea în tavan, încercând să desluşească imaginea formată de crăpăturile lăţite. Ieri fusese un cocoşat cu pălărie, astăzi semăna a... pisică. Tresări la ţiuitul deşteptătorului. Deşi ieşise la pensie de 12 ani, îl trezea în fiecare dimineaţă. Înţepenise butonul, ca şi încheieturile bătrânului. Da, soţia lui avusese o pisică. Dispăruse în ziua înmormântării. Ce bine... bătrânului îi fusese întotdeauna teamă de pisică. O fiinţă cu gându... See more Bătrânul privea în tavan, încercând să desluşească imaginea formată de crăpăturile lăţite. Ieri fusese un cocoşat cu pălărie, astăzi semăna a... pisică. Tresări la ţiuitul deşteptătorului. Deşi ieşise la pensie de 12 ani, îl trezea în fiecare dimineaţă. Înţepenise butonul, ca şi încheieturile bătrânului. Da, soţia lui avusese o pisică. Dispăruse în ziua înmormântării. Ce bine... bătrânului îi fusese întotdeauna teamă de pisică. O fiinţă cu gânduri ascunse şi porniri malefice. O vrăjitoare încremenită în forma de păpuşă ascultătoare, însă cu gheare şi colţi de o sălbăticie neînchipuită. Bătrânul oftă şi târşâi picioarele spre bucătărie. O, Doamne, cineva forţase geamul. Bătrânul ţipă disperat. Pe pervaz, o pisică. Începu să toarcă, privindu-l în ochi. De când o aştepta...
[Edited at 2005-09-26 19:07] ▲ Collapse
| | |
|
|
|
M-am săturat de minciuni, dar de unde ştiu eu că nu sunt tot o minciună. Mi-e frica de acest gând, mă frământă, mă chinuie, nu mă-ncântă. Mi-a venit o idee: oi fi eu oare o moară stricată, tărăgănată, care scrie vrute şi nevrute, mai mult sau mai puţin cerute? Oi fi o copie, un fals, un plagiat, oi fi eu oare ceva, cineva? Exist doar acum, pentru o clipă şi apoi mă voi pierde, mă va uita toată lumea? Vreau să fiu cineva, să rămân pururi undeva, să fiu transmisă pr... See more M-am săturat de minciuni, dar de unde ştiu eu că nu sunt tot o minciună. Mi-e frica de acest gând, mă frământă, mă chinuie, nu mă-ncântă. Mi-a venit o idee: oi fi eu oare o moară stricată, tărăgănată, care scrie vrute şi nevrute, mai mult sau mai puţin cerute? Oi fi o copie, un fals, un plagiat, oi fi eu oare ceva, cineva? Exist doar acum, pentru o clipă şi apoi mă voi pierde, mă va uita toată lumea? Vreau să fiu cineva, să rămân pururi undeva, să fiu transmisă prin viu grai, prin cuvânt, sau să rămân o şoaptă, doar un fragment de vânt. ▲ Collapse
| | | | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Concurs de proză scurtă - ediţia a II-a - spaţiu pentru povestiri | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
| | Trados Business Manager Lite | Create customer quotes and invoices from within Trados Studio
Trados Business Manager Lite helps to simplify and speed up some of the daily tasks, such as invoicing and reporting, associated with running your freelance translation business.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
