| Pages in topic: [1 2 3 4 5 6 7] > | [Autorizaţie MJ] Este legal aşa ceva? Thread poster: Ovidiu Martin Jurj
|
|---|
Se ştie că în mod normal orice traducere a unui act se consideră traducere notarială, sau traducere autorizată, cum zice mai nou din ce în ce mai multă lume. Numai că, mai ales de când au crescut pragurile la onorariile notarilor publici la 5 iulie 2005, din ce în ce mai mulţi clienţi spun că nu vor şi legalizare la notariat, ci doar traducerea, care să fie doar cu formula, semnătura şi ştampila traducătorului. Deci concret: după mintea unora, încheierea de traducere ar tre... See more Se ştie că în mod normal orice traducere a unui act se consideră traducere notarială, sau traducere autorizată, cum zice mai nou din ce în ce mai multă lume. Numai că, mai ales de când au crescut pragurile la onorariile notarilor publici la 5 iulie 2005, din ce în ce mai mulţi clienţi spun că nu vor şi legalizare la notariat, ci doar traducerea, care să fie doar cu formula, semnătura şi ştampila traducătorului. Deci concret: după mintea unora, încheierea de traducere ar trebui să fie cam aşa:
"Subsemnatul/a, ... (numele şi prenumele traducătorului), traducător autorizat ... (se specifică limba( limbile), autorizaţia nr. ... de la Ministerul Justiţiei, certific exactitatea prezentei traduceri cu textul înscrisului în limba ... (se specifică limba) tradus de mine.
TRADUCATOR AUTORIZAT,
... (numele şi prenumele traducătorului)"
Apoi ar urma semnătura şi ştampila traducătorului.
Deci ar dispărea titlul de "Legalizarea semnăturii traducătorului nr. ..." (numărul îl dă notarul) şi partea din formulă a notarului:
"Conform art.8, literele "e" şi "j" din legea 36/1995, _____________________________________________, notar public, legalizeaza semnatura traducatorului ....................... autorizat de Ministerul Justitiei, autorizatie nr. .........................
Taxa timbru fiscal, Lei 3,00, încasata cu chitanta nr. ....................................................
Timbru judiciar in valoare de Lei 0,15
Taxa notariala, Lei ......................................., încasata cu chitanta nr. ................................................
NOTAR PUBLIC,"
Şi ar urma semnătura şi ştampila notarului.
Eu întotdeauna am refuzat să fac aşa ceva când e vorba de acte, de înscrisuri, şi le zic la oameni că traducerea nu-i bună, adică nu-i valabilă fără legalizare la notariat. Deci le zic că la mine ori e şi cu notariat ori deloc. Însă unii clienţi susţin că unde le trebuie actul li s-a cerut fără legalizare la notariat. Ba chiar mai mult: unii zic că intenţionat îi trimiţi şi la notariat, fiincă tu, traducător, eşti mână în mână cu notarul şi de aia faci şi legalizare la notariat, ca să câştige notarul bani. Unii clienţi vin cu argumentul: "Am mai făcut în altă parte aşa, cu încheiere simplă, şi nu mi-a zis traducătorul că nu se poate!".
Şi asta e adevărat: ştiu că unii traducători fac aşa ceva, ba chiar am văzut cu ochii mei asemenea traduceri de acte făcute de alţii, cu aşa-numita "încheiere simplă" - deci iacătă că s-a încetăţenit şi o denumire pt. asemenea tip de încheiere.
Traducătorii care fac aşa ceva zic că e perfect normal, din moment ce aşa vrea clientul şi că nu ai cum să obligi clientul să vrea şi legalizarea la notariat dacă el nu o vrea.
Întrebări: de făcut se face aşa ceva, traducere de acte cu încheiere simplă; ok, dar e legal? În cazul acesta, dacă aceeaşi traducere, de diplomă de studii, foaie matricolă, certificat de calificare profesională, cazier sau mai ştiu eu ce, merge atât cu legalizare cât şi fără, cine şi de ce îşi mai face şi legalizare la notariat, să mai dea în plus 21 RON de primul exemplar de document şi 9 RON de următoarele? Este vrerea clientului lege, sau chiar mai presus de lege? Practic, concret, există vreun paragraf în vreo lege care să prevadă în mod explicit legalizarea la notariat? Dacă da, care e? Asta pt. ca în cazul în care mai am asemenea solicitări de la clienţi să ştiu cum sa-i iau şi să le arăt textul de lege negru pe alb, ca să nu mai ceară cai verzi pe pereţi.
[Edited at 2006-01-14 13:15]
[Titlu editat de un membru al personalului sau de un moderator 2006-08-18 11:23] ▲ Collapse
| | | | | Nu stiu legea, dar dupa parerea mea | Jan 14, 2006 |
le dau dreptate celor care spun ca nu poti obliga clientul sa isi faca legalizare daca nu vrea. La urma urmei, el te plateste ca sa ii faci traducerea: daca el considera ca o poate folosi fara legalizare, e decizia lui. Problema ar fi doar daca te-ar pune sa ii semnezi tu legalizarea
Deci, eu i-as da clientului ceea ce imi cere. La urma urmei, nici tie nu ti-ar conveni ca atunci cand cumperi o sticla de bere sa te oblige c... See more le dau dreptate celor care spun ca nu poti obliga clientul sa isi faca legalizare daca nu vrea. La urma urmei, el te plateste ca sa ii faci traducerea: daca el considera ca o poate folosi fara legalizare, e decizia lui. Problema ar fi doar daca te-ar pune sa ii semnezi tu legalizarea
Deci, eu i-as da clientului ceea ce imi cere. La urma urmei, nici tie nu ti-ar conveni ca atunci cand cumperi o sticla de bere sa te oblige cineva sa iei si o cutie de lapte. My two cents. ▲ Collapse
| | | | | Într-un fel aşa e, dar... | Jan 14, 2006 |
Elvira Stoianov wrote: le dau dreptate celor care spun ca nu poti obliga clientul sa isi faca legalizare daca nu vrea. La urma urmei, el te plateste ca sa ii faci traducerea: daca el considera ca o poate folosi fara legalizare, e decizia lui. Problema ar fi doar daca te-ar pune sa ii semnezi tu legalizarea Deci, eu i-as da clientului ceea ce imi cere. La urma urmei, nici tie nu ti-ar conveni ca atunci cand cumperi o sticla de bere sa te oblige cineva sa iei si o cutie de lapte. My two cents.
Da, într-un fel aşa e, nu e normal să obligi clientul să plătească ceva ce nu doreşte. Dar e legal? Adică eu, traducător, nu pot păţi ceva? Să mă amendeze sau mai rău, să îmi retragă autorizaţia dacă fac de astea? Nu îmi risc pielea? Aia e baiul. Că vorba aceea, eu tot banii ăia îi câştig pe traducere, ori e cu legalizare, ori e fără; banii de legalizare oricum îi ia notariatul, nu eu. Eu nu iau nimic în plus pt. legalizare şi de la notariat cer chitanţă direct pe client, ca să nu zică omul că îi iau mai mult decât face. Deci chiar nu am nici un fel de interes financiar să oblig omul la legalizare, că nu câştig nimic din asta.
Dar am voie eu să scot din calculatorul meu, la imprimanta mea, o traducere de act (deci nu alte texte, care nu sunt acte!) cu asemenea formulă de încheiere, fără notariat? Nu încalc vreo lege, sa paţesc după aia chestii nasoale?
Că aia e: una e să-i faci traducerea omului fără nici un fel de încheiere, nu-i pui nici ştampilă, nici semnătură, ok, sau îi pui încheiere de asta aşa-zis simplă cu ştampila şi semnătura ta, ca să nu se zică că a dat-o la tradus la cineva fără calificare corespunzătoare în domeniu. Am mai făcut, dar nu la acte, ci la diverse texte care nu erau acte. Dar la acte nu e ilegal? Că la notariat îi dă traducerii un număr,pe care tu, traducător, nu poţi să i-l dai, o trece în registrul lor, rămâne un exemplar la ei la notariat, îi lipesc timbru judiciar, matca pe exemplarul lor etc. Prin toate acestea, traducerea în sine devine act ea însăşi, deci e bună, e valabilă. Pe când dacă e doar de la mine, nu-i aşa, că eu nu îi pot nici da număr, nici sa-i pun timbre pe ea. Eu mă tot chinuiesc să explic lumii, dar vin câte unii cu care nu te înţelegi defel. Şi cum se tot înmulţesc solicitările de acest fel, m-am gândit să întreb, poate ştie cineva mai bine. Deci eu nu vreau să jecmanesc clientul şi să îl oblig la legalizare şi dacă el nu vrea. Vreau doar să-mi apăr pielea, să nu fac ceva ilegal şi să păţesc după aia ceva nasol.
| | | | Raluca Leonte (X)
United Kingdom
Local time: 18:10
Romanian to English
+ ...
| legalizarea traducerilor | Jan 14, 2006 |
dragii mei. noi suntem traducatori autorizati si orice act tradus de noi este perfect legal si valabil. de fapt faza cu legalizarea semn[turii traducatorilui la notar, adica legalizarea actului tradus e o chestii care mai inainte nu se cerea atat de des. nu este obligatorie decat atunci cand este ceruta in mod expres. voi de fapt sustineti aici ca actul tradus de noi nu este valabil decat legalizat apoi. adica in alte cuvinte semnatura si stampila noastra nu valoreaza nimic.
sunt tari, or... See more dragii mei. noi suntem traducatori autorizati si orice act tradus de noi este perfect legal si valabil. de fapt faza cu legalizarea semn[turii traducatorilui la notar, adica legalizarea actului tradus e o chestii care mai inainte nu se cerea atat de des. nu este obligatorie decat atunci cand este ceruta in mod expres. voi de fapt sustineti aici ca actul tradus de noi nu este valabil decat legalizat apoi. adica in alte cuvinte semnatura si stampila noastra nu valoreaza nimic.
sunt tari, organe publice, situatii, care nu cer in mod expres legalizarea traducerii.
se cere legalizarea invitatiilor pentru vama deoarece au mers multi cu falsuri..asta e alta mancare de peste dar de examplu la ambadada americii nu s ecere legalizare pt ca ei au o lista cu traducatorii. de fapt nu este deloc normal sa se ceara si legalizarea traducerii. si este o pierdere pentru noi pentru ca atunci cand clientul vine el te intreaba cat costa traducerea si legalizarea si fuge cand aude pretul..dar e mai scumpa legalizarea decat traducerea inca el nu face diferenta si in loc sa se ia de taxele notarului se ia de tine biet traducator care castigi un sfert cat notarul si care nu ai nici o vina. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
Nicolae Zarna 
Romania
Local time: 20:10
Spanish to Romanian
+ ...
| Este perfect legal ... | Jan 14, 2006 |
OvidiuKatz wrote:
aşa e, nu e normal să obligi clientul să plătească ceva ce nu doreşte. Dar e legal? Adică eu, traducător, nu pot păţi ceva? Să mă amendeze sau mai rău, să îmi retragă autorizaţia dacă fac de astea? Nu îmi risc pielea? ...
Dragă Maria,
Este perfect legal sa îl laşi pe client să decidă daca legalizează semnătura ta (Atenţie: nu traducerea!!!) sau nu.
Există multiple motive pro, enumăr câteva:
1. Notarul poate legaliza semnătura ta doar dacă ai menţionat că ai făcut traducerea după document original (scandalul a fost prin anul 2000).
Totuşi, sunt numeroase cazuri în instanţă când partea depune documente de alt tip decât originale (telecopii, înscrisuri sub semnătură privată, mesaje e-mail, etc...). Când traduci un astfel de document trebuie să precizezi felul său, iar notarul nu are voie să legalizeze semnătura ta de pe respectiva traducere. Asta nu înseamnă că refuzi traducerea. Pur si simplu tu faci traducerea, faci menţiunea mare şi citeţ pe traducere (eu fac menţiunea şi la început, cu corp de 14 dacă restul textului e cu corp de 12) şi laşi în seama instanţei să aprecieze dacă poate admite sau nu proba respectivă (tu nu ai capacitatea să apreciezi, cel mult consemnezi că apar ştersături, modificări sau alte elemente ce nu îşi au locul acolo).
2. Un client aduce o maşină la mâna a doua de afară. La vamă de multe ori au nevoie doar de traducerea semnată de un traducător, nu şi de legalizarea semnăturii tale de pe acel document.
3. Un avocat redactează o consultaţie în limba română pentru un client de afară, îşi pune ştampila, semnează, şi te roagă să faci traducerea. Dar vrea şi ştampila şi semnătura ta ... nu există nici un motiv să îl refuzi.
În practică este vorba doar de puterea legală care se vrea să se dea actului. Şi asta o hotărăşte clientul, nu traducătorul.
Răspunderea ta se opreşte imediat după semnătura ta, mai departe nu te interesează. Mai mult decât atât. Notarul este obligat să aplice înheierea de legalizare a semnăturii traducătorului (prin tipărire, ştampilare, etc) şi nu traducătorul. Că în practică nu se întâmplă niciodată aşa asta-i altă poveste.
Totuşi, în mesajul tău apar câteva lucruri care abia acelea sunt "la limita legalului".
Dacă vrei detalii scrie-mi te rog pe adresa mea.
Cu consideraţie
Nicolae
| | | | Nicolae Zarna
Romania
Local time: 20:10
Spanish to Romanian
+ ...
| De acord Raluca | Jan 14, 2006 |
Raluca Leonte wrote:
dragii mei. noi suntem traducatori autorizati si orice act tradus de noi este perfect legal si valabil.
Sunt de acord cu tine Raluca. Oricum treaba cu legalizarea e o relicvă ce o să dispară în timp. În Spania de exemplu traducătorii aparţin de MAE şi nu au nici o treabă cu notarii.
[Edited at 2006-01-14 15:20]
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 20:10
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Într-adevăr, sunt foarte multe cazuri şi state care acceptă traducerile semnate şi ştampilate de traducător ca fiind perfect valabile fără a fi nevoie de o legalizare a semnăturii traducătorului. Dacă statul străin consideră în baza uzanţelor că traducerea autorizată este perfect valabilă, de ce să mai plătească omul legalizarea, care nu e foarte ieftină de fapt dublează costurile?
Nicolae are perfectă dreptate cu traducerea după actele originale. Într-ade... See more Într-adevăr, sunt foarte multe cazuri şi state care acceptă traducerile semnate şi ştampilate de traducător ca fiind perfect valabile fără a fi nevoie de o legalizare a semnăturii traducătorului. Dacă statul străin consideră în baza uzanţelor că traducerea autorizată este perfect valabilă, de ce să mai plătească omul legalizarea, care nu e foarte ieftină de fapt dublează costurile?
Nicolae are perfectă dreptate cu traducerea după actele originale. Într-adevăr, legea prevede clar că numai traducerile după acte originale sunt legalizabile. Se pot face traduceri după orice fel de hârtii, însă trebuie prevenit clientul că atunci când doreşte să o folosească nu va avea acelaşi regim cu traducerea după un act original. Responsabilitatea în acest caz cade pe umerii traducătorului, însă depinde de scopul traducerii (poate fi strict informativ şi atunci ce rost are legalizarea). Cred că clientul e cel mai în măsură să decidă de ce are nevoie, dar şi traducătorul trebuie să fie atent la intenţiile ascunse ale unor clienţi mai "nevinovaţi". Responsabilitatea finală pentru traducere aparţine traducătorului, aşa că better safe than sorry.
După părerea mea legalizarea semnăturii traducătorului e necesară într-un număr limitat de cazuri. Şi sincer (e doar părerea mea personală) închipuita obligativitate a legalizării pe orice fel de hârtie tradusă şi semnată de traducător este dezavantajoasă economic pentru traducători şi nu trebuie promovată o asemenea impresie falsă. Clientul are impresia falsă că traducerea "nu e bună" dacă nu e "aprobată de notar". Ergo tarifele mici pentru traduceri şi mari pentru legalizări, fapt care întreţine această falsă impresie ca un mesaj subliminal. Toată lumea ştie că ceva "bun" costă mai mult. De fapt, în realitate, există anumite cazuri în care e necesară legalizarea şi multe în care nu e necesară legalizarea semnăturii traducătorului. Un client care ştie acest lucru nu va avea o impresie bună, iar un client care nu ştie va rămâne cu impresia falsă de mai sus.
Sorry to be so blunt, dar e o chestie psihologică. Nu prea ne punem întrebări şi asta nu e bine. E vremea să îşi dea seama şi traducătorii din acest domeniu ce interese promovează. E penibil ca marea majoritate a traducerilor să coste cu mult mai puţin decât marea majoritate a legalizărilor.
Puteţi lua părerea mea cum vreţi, e doar o părere, poate fi greşită la fel de bine. Eu nu lucrez în acest domeniu al traducerilor autorizate şi văd lucrurile cu oarecare obiectivitate cred, mai la rece.
[Edited at 2006-01-14 16:28] ▲ Collapse
| | | |
Nicolae Zarna wrote:
1. Notarul poate legaliza semnătura ta doar dacă ai menţionat că ai făcut traducerea după document original (scandalul a fost prin anul 2000).
Totuşi, sunt numeroase cazuri în instanţă când partea depune documente de alt tip decât originale (telecopii, înscrisuri sub semnătură privată, mesaje e-mail, etc...). Când traduci un astfel de document trebuie să precizezi felul său, iar notarul nu are voie să legalizeze semnătura ta de pe respectiva traducere.
Ba se legalizează şi după xerox, fax etc, dar în formula de legalizare specifici ce este, deci în loc de textul înscrisului o să pui textul faxului etc. Am tot legalizat din astea şi nu mi-a zis de la notariat că nu vor să legalizeze. Nu vor să facă ei copie legalizată decât dupa act original, aia e altceva, dar traducerea nu îi interesează după ce o faci. Oricum la multe notariate nici nu cer să vadă şi originalul actului, le dai traducerea s-o legalizeze şi basta.
Nicolae Zarna wrote:
2. Un client aduce o maşină la mâna a doua de afară. La vamă de multe ori au nevoie doar de traducerea semnată de un traducător, nu şi de legalizarea semnăturii tale de pe acel document.
Cei cu maşini second-hand întotdeauna au vrut traducere notarială; nimeni nu mi-a cerut până acuma brief şi factură / contract doar cu încheiere simplă. Deci maşinile întotdeauna le-am legalizat.
Nicolae Zarna wrote:
3. Un avocat redactează o consultaţie în limba română pentru un client de afară, îşi pune ştampila, semnează, şi te roagă să faci traducerea. Dar vrea şi ştampila şi semnătura ta ... nu există nici un motiv să îl refuzi.
Nu, de astea nu refuz, am tot avut scrisori de astea de avocat, dar astea sunt corespondenţă, fie între avocat şi clientul lui sau invers, fie între avocat român şi avocat / firmă de avocaţi din Germania pt. consultanţă legat de anumite probleme de legislaţie germană etc. Deci nu înscrisuri.
Dar când îţi vine cu acte, atunci e dubios. Am avut o clientă cu certificat de moştenitor făcut la un notariat oarecare din oraş, nu un notariat din cele cu care lucrez eu de obicei, a vrut traducere. Eram ocupat şi am întrebat-o dacă vrea să-i fac eu şi legalizarea, sau se duce singură, i-am explicat că de regulă merg eu la notariat pt. asta, dar aveam ceva urgent şi ca să câştig timp, i-am zis că e foarte aproape notariatul, la vreo 2 blocuri. Ei, a venit după traducere, a văzut formula şi a zis ea mi-a zis că nu vrea legalizare etc. I-am zis că nu, mi-a zis că nu vrea să i-o fac eu, deci şi-o face singură. Cu mare greu am convins-o că trebuie să se ducă, i-am zis unde etc., dar nu părea defel încântată. Sper să se fi dus şi să-şi fi legalizat traducerea.
Dar hai să zic ce belea am acuma, că de aia m-am hotărât în sfârşit să deschid acest fir. Acuma am avut o belea cu nişte diplome din Germania, de fapt nu diplome, ci Jahreszeugnis-uri; io i-am zis situaţia şcolară anuală, că nu e doar foaie matricolă, e şi cu descrierea plodului respectiv, dacă e sociabil, comunicativ, cum e la unele materii, dacă răspunde la ore, dacă vorbeşte cu vecinii de bancă etc. Sunt 2 copii, baiat şi fată, şi fiecare are mai multe de astea, pt. fiecare clasă absolvită la nu ştiu ce Volksschule / Hauptschule din Bavaria, nu contează localitatea. Şi-a tradus o parte, 7 documente din 8, că al optulea era ilizibil faxul şi am zis că nu se înţelege ce scrie, caracterizarea plodului fiind cu scris de mână. Cele 7 dintâi au fost cu legalizare. Ei, a mai venit cu încă 4 şi a zis că pe astea nu le vrea cu legalizare, că o rupe de bani la notariat. Şi io ce vină am? I-am zis că nu se poate, dar ea o ţine una şi bună că în Germania trebe doar semnătură şi ştampilă de la traducător autorizat şi că ea nu vrea şi la notar. I-am zis că în România nu e ca în Germania şi că dacă e act, deci nu orice alt text, trebe dus şi la notariat. Ea nu şi nu, eu i-am zis că eu lucrez în România, nu în Germania, sunt autorizat conform legislaţiei române, nu germane etc. Şi baiul e că aceste traduceri le foloseşte aici în România, că dacă ar fi invers, din ro în ge, ar duce-o în Germania traducerea şi acolo nu ştie multă lume de chestia cu notariatul de la noi. Dar aici lumea ştie, aia mi-e mie, tot omul ştie că o traducere de acte trebuie să fie şi legalizată la notariat, de aia mă tem să nu am belele şi io zic că o să-i scot traducerea cu încheiere normală, iar apoi, dacă nu vrea să şi-o ducă la notariat, e treaba ei. Sau cum e mai bine?
Nicolae Zarna wrote:Totuşi, în mesajul tău apar câteva lucruri care abia acelea sunt "la limita legalului".
Care-s alea? Nu-i nici o supărare.
Chestia cu clienţi de ăştia care cer ciudăţenii văd că se aplică la cei care vin de pe stradă, de aiurea, care de pe unde, nu cei trimişi de la notariatele cu care lucrez. Cei trimişi la mine de notarat, ăia ştiu bine că tre sa se ducă înapoi cu traducerea. O singura dată, tot recent, acum câteva zile, mi-a venit una de la notariat, i-am făcut traducerea, i-am mai şi redus încă, să iasă sumă rotundă, să nu mă împotmolesc eu la calcule la dat restul şi i-am luat 1.500.000 ROL, din care 900.000 traducere şi 600.000 legalizare (corect 598.000, dar nici notariatul nu are mărunţiş!). Ei, mi-a zis că e scump la mine, nu că e scump la notariat! Avea o diplomă de licenţă şi o foaie matricolă de 4 pagini, diploma i-am pus-o la 300.000, că are şi verso şi cu ştampile, menţiuni de semnături ec., pe A4 chiar a ieşit de 1 pagină şi un sfert! Iar eu nu i-am mai pus şi sfertul, şi tot s-a văitat că e mult! Foaia matricolă are tabelele alea cu note, nr. de ore curs, seminar, lab etc., credte etc., deci traduci doar capul de tabel şi coloana din stânga cu disciplinele de învăţământ, deci nu e pagină full, cum e la o procură, să zicem, aşa că i-am socotit la jumătate, fiindcă restul face Abbyy Reader. Deci 150.000 pe pagină în loc de 300.000! Şi tot a zis că i-am luat scump, tot eu, nu notarul, că i-a luat pt. 2 semnături, 4 ştampile şi 2 timbre judiciare 600.000. În 6 ani de lucru, ăsta a fost primul caz de client nemulţumit trimis de notariat, în rest nu am mai păţit cu nimeni nimic.
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 20:10
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| traducerea după acte autentice etc. | Jan 14, 2006 |
OvidiuKatz wrote:
Ba se legalizează şi după xerox, fax etc, dar în formula de legalizare specifici ce este, deci în loc de textul înscrisului o să pui textul faxului etc. Am tot legalizat din astea şi nu mi-a zis de la notariat că nu vor să legalizeze.
Responsabilitatea de a traduce după un act original este a traducătorului. Notarul certifică doar că semnătura ta este a ta. Cu ce ar putea greşi el în acest caz?
dar traducerea nu îi interesează după ce o faci.
Corect? De ce i.ar interesa, responsabilitatea nu le aparţine lor dacă apar probleme. Vor arunca imediat mâţa moartă în curtea traducătorului.
Oricum la multe notariate nici nu cer să vadă şi originalul actului, le dai traducerea s-o legalizeze şi basta.
De ce ar trebui să vadă originalul? Traducătorul trebuie să vadă originalul, este funcţia lui, a traducătorului. Notarul trebuie să certifice doar că semnătura de pe traducere îţi aparţine.
Ei, mi-a zis că e scump la mine, nu că e scump la notariat!
Păi normal, că tu îi ceri banii, nu notariatul. Clientul rămâne cu impresia greşită pentru că nu ştie cum se petrec de fapt lucrurile sau nu-l interesează. După părerea mea cel mai sănătos lucru este să ne mărginim să ne facem treaba noastră, cea de traducător şi să nu o facem şi pe a altora.
Vezi textul
Ordinului Nr. 710/C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995
http://www.cnpsv.ro/legislatie/legis_cadru/legea%20nr.36-1995/ordin710_leg36%20.htm
"Art. 100
(1) Notarul public este autorizat sa efectueze traduceri cu respectarea conditiilor aratate la art. 38 alin. (2) din prezentul regulament.
(2) Ministrul justitiei poate autoriza pe notarul public sa efectueze traduceri, daca cunoaste o limba straina, iar aceasta este limba sa materna.
Art. 101
In incheierea de legalizare a traducerii, notarul public autorizat va atesta exactitatea traducerii de pe acel inscris (autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras, dupa caz), care a fost vizat in acest scop.
Art. 102
Traducatorul care efectueaza traducerea va intocmi formula de certificare cu urmatorul cuprins:
"Subsemnatul…………….., certific exactitatea traducerii cu textul inscrisului (autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras, dupa caz) in limba ………….care a fost vizat de mine, TRADUCATOR…………………….".
Art. 103
(1) Legalizarea semnaturii traducatorului se face prin incheierea, potrivit dispozitiilor art. 89 alin. 4 din lege.
(2) In cazul in care traducatorul are depus specimenul de semnatura la biroul notarial, incheierea de legalizare a semnaturii acestuia nu va mai face referire la faptul prezentarii in persoana a traducatorului si nici la constatarea indeplinirii prevederilor de la art. 89 alin. 4 lit.c) din lege.
Aşadar, textul ordinului MJ precizează în mod expres că pot fi realizate traduceri de pe un înscris "autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras" şi să trebuie precizată natura actului cf. acestor opţiuni (şi nu a altora) în încheierea al cărei text este reglementat în mod clar.
ORDIN Nr. 462 din 16 martie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducatorilor folositi de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei
Art. 17
(2) Prevederile Ordinului ministrului justitiei nr. 233/C/1996 pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 februarie 1996, în masura în care nu contravin prevederilor prezentului regulament, vor putea fi aplicate.
O consultare atentă a celor două regulamente indică faptul că prevederile sunt aplicabile. Poate un jurist de pe forum confirmă faptul că "după caz" înseamnă că se precizează care dintre cele enumerate se aplică şi nu orice alt caz aplicabil.
Desigur este de preferat textul din Monitorul Oficial, de aceea recomand studierea textelor din MO ca fiind cele oficiale.
| | | | Nicolae Zarna
Romania
Local time: 20:10
Spanish to Romanian
+ ...
| Preferam prin coresponenţă electronică | Jan 14, 2006 |
OvidiuKatz wrote:
Ba se legalizează şi după xerox, fax etc, dar în formula de legalizare specifici ce este, deci în loc de textul înscrisului o să pui textul faxului etc.
La nivelul Camerei Notarilor Publici Bucureşti, de prin anul 2000, notarii nu mai au voie să legalizeze semnăturile traducătorilor decât de pe traduceri pe care se specifică "traducere după original". Nu ştiu dacă este o măsură la nivelul Bucureştiului sau la nivel naţional.
Nu vreau să comentez modul în care îşi dă seama notarul că traducătorul de română chineză a precizat că este vorba de un document sursă original.
OvidiuKatz wrote:
Cei cu maşini second-hand întotdeauna au vrut traducere notarială; nimeni nu mi-a cerut până acuma brief şi factură / contract doar cu încheiere simplă. Deci maşinile întotdeauna le-am legalizat.
La vama din Bucureşti nu prea mai cer actele traducerile "legalizate" la notar. Lumea le "legalizează" din inerţie.
Nicolae Zarna wrote:Totuşi, în mesajul tău apar câteva lucruri care abia acelea sunt "la limita legalului".
OvidiuKatz wrote:
Care-s alea? Nu-i nici o supărare.
Poate fi cu supărare, de aceea nu doream să le postez public.
I. Spui în repetate rânduri: Duc eu actele la notariat ...
Nu poţi posta asta la liber. Cu puţin noroc intri sub incidenţa legii cu privire la evaziunea fiscală, fals intelectual şi poate altele.
De ce?
1. Nu ai calitatea necesară pentru a lua un act care nu este al tău şi a-l duce la notariat să îl legalizezi.
A. Iei banii de la client în avans pentru legalizare
Cu ce titlu? Pentru că factură sau chitanţă nu poţi emite (chiar dacă vrei nu ai voie, pe factura ta la denumirea serviciului nu poţi să scrii intermediere legalizare)
- îi dai o chitanţă de mână? - nu prea e legal
- pe încredere - ????
Răspunzi NU! : îi achit legalizarea din avansul pe care mi-l dă pentru traducere şi la sfârşti mă reglementez cu el.
Bine ... ai scăpat de primul pas!
B. Ai ajuns la notar. Ai achitat legalizarea. Notarul emite o factură! Cine e cumpărătorul? Clientul tău! Cine e delegatul? Tu, pentru că tu semnezi (că nu ajungi până la fals în acte publice)
Bun, în ce bază eşti delegat?
Pentru a fi delegat, la noi cel puţin, trebuie fie să ai o delegaţie, fie să fii însuşi clientul fie să ai o procură.
Procură pentru asta nu cred că faci! (eu am făcut cu un client care mi-a adus timp de un an căteva mii de certificate de naştere şi se justifica)
Ca PFA practic nu ai cum să oferi în mod legal acest serviciu de legalizare, nu eşti autorizat ca traducător pentru aşa ceva, decât dacă eşti şi avocat, caz în care trebuie să îi taxezi separat (cu onorariul minim prevăzut de barou) acest serviciu. Tu spui că oferi un serviciu gratuit, Adm.Fin. poate spune că încasezi bani la negru. Aşa cum tu ca traducător nu poţi să facturezi pentru o traducere mai puţin decât onorariul minim, nici ca avocat nu poţi oferi servicii gratuite.
Ca firmă, poţi face contract de prestări servicii cu un jurist/avocat şi te mai descurci, doar că trebuie să îl plăteşti.
II. Spui înmtr-un loc în acest fir că tu nu ai număr ... aşa cum are notarul
Sigur că ai număr. Legea te obligă să ai un registru al traducerilor, în care fiecare traducere pe care o semnezi în calitate de traducător autorizat de MJ primeşte un număr, pe care îl ţii tu şi al cărui conţinut nu e reglementat explicit prin lege. În orice caz, ai o coloană cu numărul de registru, una cu data şi una cu o scurtă descriere a actului.
Pe traducerea ta menţionezi obligatoriu numărul tău din registru.
Exemplu:
Traducere din limba germană
Nr.reg.trad: 1234/2006
Eu personal încep de la "1" în fiecare an, sunt traducători care merg în continuare de la un an la următorul.
III. Pe site-ul tău menţionezi în clar tehnica prin care îţi pot parveni actele originale. Unul dintre ele este "scanate".
Nu am găsit nimic despre chei publice, înţeleg că nu utilizezi semnătura electronică. Chiar dacă o utilizezi, nu ai garanţia că ceea ce primeşti tu este tot una cu ceea ce a fost scanat ... ai doar garanţia că mesajul este de la persoana care l-a trimis şi că nu a fost modificat pe parcurs, cam puţin pentru ceea ce de exemplu va fi un dosar de acreditare a unor studii undeva aiurea prin Europa.
chip in taci
Nicolae
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 20:10
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Nicolae, consider că mesajul tău este mai mult decât refreshing, cine ştie, ştie. Jos pălăria mai ales la pasajul cu arhiva şi registrul traducerilor.
Adevărul este că majoritatea traducătorilor pur şi simplu refuză să accepte prevedea privind traducerile după acte autentice, iar de arhivă nu cred că au auzit prea mulţi.
Nu mă mir de ce vin "clienţi" să le traduc un certificat de naştere, că-mi spun ei datele de pe certificat. Şi dacă le zici n... See more Nicolae, consider că mesajul tău este mai mult decât refreshing, cine ştie, ştie. Jos pălăria mai ales la pasajul cu arhiva şi registrul traducerilor.
Adevărul este că majoritatea traducătorilor pur şi simplu refuză să accepte prevedea privind traducerile după acte autentice, iar de arhivă nu cred că au auzit prea mulţi.
Nu mă mir de ce vin "clienţi" să le traduc un certificat de naştere, că-mi spun ei datele de pe certificat. Şi dacă le zici nu, li se pare lipsă de amabilitate!
Numai bine.
[Edited at 2006-01-14 21:31] ▲ Collapse
| | | | Nicolae Zarna
Romania
Local time: 20:10
Spanish to Romanian
+ ...
Cristiana Coblis wrote:
... cine ştie, ştie... [Edited at 2006-01-14 21:31]
Din fericire şi nefericire ştiinţa mea are două origini antagonice:
Originea fericită: Am lucrat un an în biroul de traduceri al unui notar public, pe vremuri responsabil cu "traducerile notariale" în Bucureşti, pe când notariatele erau de stat. În prezent partenerul meu pe italiană - română este un traducător autorizat care este în acelaşi timp şi notar public în Bucureşti.
Originea nefericită: Am colaboratori (3 cazuri) care au început să afle despre pericolele ascunse ale meseriei noastre abia pe culoarele procuraturii. Este adevărat că toţi erau traducători pe perechi cu risc (engleză - română şi arabă - română).
De obicei totul începe cu traducerea unui fals. Chiar şi un traducător cu experienţă poate păţi boacăna. Dacă falsul este bine făcut nu are ce să păţească traducătorul. În toate cele trei cazuri au fost falsuri bine făcute, care depăşesc capacitatea unui nespecialist de a le identifica. Totuşi, când procurorul vrea să se joace o face, şi începe: dar factura (pe atunci nu erau chitanţele fiscale) unde e ... păi ... aha. Ai factura: şi de unde ştiu eu că factura asta este pentru actul ăstă ... păi .... bine ... să văd actul de la arhiva ta pe care l-ai tradus ..., să văd registrul tău de traduceri, dacă numărul pe care l-ai dat corespunde ca descriere şi dată cu actul aflat la dosarul procuraturii...
Unul dintre cei trei a fost departe de a avea lucrurile în regulă, şi pe atunci (e vorba de 199x) a scăpat basma curată, în sensul că atunci când procurorul mai avea de tradus câte un act mai puţin în regulă (în speţă acte de maşină pe vremea când se aduceau mult din Germania) apela la colaboratorul meu.
Vreau să subliniez că cei care profesează în domeniul traducerilor autorizate chiar trebuie să deschidă foarte bine ochii, consecinţele pe care le pot suporta pentru greşelile lor pot depăşi cum mult capacitatea noastră de a le suporta.
Trebuie să fim conştienţi că prin faptul de a semna un act noi dăm putere acelui act şi nu notarul, care nu are nici o răspundere cu privire la conţinutul actului. Noi putem vinde aiurea casa cuiva, sau transforma in doctor în ştiinţe un aboslvent de 8 clase.
Nu sunt pesimist, doar încerc să aduc puţin realism
Nicolae
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 20:10
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| E lăudabil, se simte nevoia | Jan 14, 2006 |
Puţini, foarte-foarte puţini dintre cei care întreabă aproape zilnic de atâţia ani cum pot obţine autorizaţia de traducător îşi dau seama ce presupune sub aspectul obligaţiilor şi responsabilităţilor această îndeletnicire. De la nimeni până acum nu am primit o întrebare de genul: OK, dar care ar fi responsabilităţile şi obligaţiile mele? Însă am primit întrebări de genul: un client mi-a cerut factură (the nerve of him!) dar eu ştiam că traducătorii autorizaţi nu ... See more Puţini, foarte-foarte puţini dintre cei care întreabă aproape zilnic de atâţia ani cum pot obţine autorizaţia de traducător îşi dau seama ce presupune sub aspectul obligaţiilor şi responsabilităţilor această îndeletnicire. De la nimeni până acum nu am primit o întrebare de genul: OK, dar care ar fi responsabilităţile şi obligaţiile mele? Însă am primit întrebări de genul: un client mi-a cerut factură (the nerve of him!) dar eu ştiam că traducătorii autorizaţi nu pot elibera factură. Apare des şi întrebarea cu faxurile/scanările şi până acum nu au fost prea mulţi cei care au înţeles că nu este voie şi că treaba nu e chiar negociabilă. Ce să mai vorbim de registrul traducerilor (prevăzut negru pe alb în regulamentul menţionat anterior)! Astea sunt deja fineţuri!
Se zice că trebuie să păţeşti ca să ştii dar eu cred că putem învăţa şi din păţaniile altora. Adevărul este că puţini traducători se gândesc, aşa cum ai spus tu, la consecinţele actului de a semna şi de a ştampila o traducere. Puţini verifică dacă e vorba de un original sau de un fals, există o covârşitoare majoritate care traduc şi duc la legalizat aproape orice şi este o muncă dificilă să-i convingi că nu este legal.
Eu una îţi mulţumesc pentru contribuţiile de mai sus, consider că ai făcut un mare bine multor traducători punând pe forum cele de mai sus. ▲ Collapse
| | | | | Ar trebui o lege a traducătorilor | Jan 14, 2006 |
Cristiana Coblis wrote: Vezi textul Ordinului Nr. 710/C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995 http://www.cnpsv.ro/legislatie/legis_cadru/legea%20nr.36-1995/ordin710_leg36%20.htm "Art. 100
(1) Notarul public este autorizat sa efectueze traduceri cu respectarea conditiilor aratate la art. 38 alin. (2) din prezentul regulament.
(2) Ministrul justitiei poate autoriza pe notarul public sa efectueze traduceri, daca cunoaste o limba straina, iar aceasta este limba sa materna.
Art. 101
In incheierea de legalizare a traducerii, notarul public autorizat va atesta exactitatea traducerii de pe acel inscris (autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras, dupa caz), care a fost vizat in acest scop.
Art. 102
Traducatorul care efectueaza traducerea va intocmi formula de certificare cu urmatorul cuprins:
"Subsemnatul…………….., certific exactitatea traducerii cu textul inscrisului (autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras, dupa caz) in limba ………….care a fost vizat de mine, TRADUCATOR…………………….".
Art. 103
(1) Legalizarea semnaturii traducatorului se face prin incheierea, potrivit dispozitiilor art. 89 alin. 4 din lege.
(2) In cazul in care traducatorul are depus specimenul de semnatura la biroul notarial, incheierea de legalizare a semnaturii acestuia nu va mai face referire la faptul prezentarii in persoana a traducatorului si nici la constatarea indeplinirii prevederilor de la art. 89 alin. 4 lit.c) din lege. Aşadar, textul ordinului MJ precizează în mod expres că pot fi realizate traduceri de pe un înscris "autentic, in copie legalizata, cu semnatura legalizata, cu data certa sau sub semnatura privata, in extras" şi să trebuie precizată natura actului cf. acestor opţiuni (şi nu a altora) în încheierea al cărei text este reglementat în mod clar. O consultare atentă a celor două regulamente indică faptul că prevederile sunt aplicabile. Poate un jurist de pe forum confirmă faptul că "după caz" înseamnă că se precizează care dintre cele enumerate se aplică şi nu orice alt caz aplicabil.
Mulţumesc foarte mult, Cristiana, postarea asta m-a luminat în multe privinţe şi acum îmi dau seama că situaţia noastră, a traducătorilor, e mai gravă decât credeam. Eu încercasem să găsesc ceva despre modul de desfăşurare a activităţii noastre în Legea 178/1997, dar nici vorbă: legea asta e "Legea privind autorizarea si plata interpretilor si traducatorilor folositi de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei". Deci legea asta nu e despre cum să lucrăm noi, ci despre cum ne "folosesc" alţii pe noi. Bună trabă, adică vreau să zic nasoală treabă. Deci nu numai că Legea 178/ 1997 nu prevede nimic despre cum trebuie să lucrăm corect şi licit, ce trebuie obligatoriu să facem, ce avem voie şi nu e obligatoriu şi ce nu avem voie nicicum, dar căutând pe net, am aflat cu stupefacţie că ... nici măcar nu există o astfel de lege!
Iacătă ce am putut să găsesc în ORDINul Nr. 462 din 16 martie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducatorilor folositi de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei:
"ART. 17
(1) Utilizarea interpretilor si a traducatorilor de catre birourile notarilor publici si de avocati, în scopul exercitarii profesiei, se efectueaza în conditiile prevazute de actele normative care reglementeaza activitatile acestor doua categorii de profesii."
Deci noi, traducătorii, lucrăm, pardon, suntem "utilizaţi" conform Legii notarilor, adică exact ce scriai mai sus. Adică exact ce se găseşte aici:
http://www.avocat.asanache.go.ro/legi/lege_36%20notari%20.htm
"LEGE Nr. 36 din 12 mai 1995 privind
legea notarilor publici si a activitatii notariale
...
SECTIUNEA 4
Alte proceduri notariale
...
E. Efectuarea si legalizarea traducerilor
Art. 94. - Pentru efectuarea traducerii, daca aceasta nu este facuta de notarul public autorizat în acest scop, traducatorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnaturii traducatorului se poate face si dupa specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.
Daca înscrisul se traduce din limba româna intr-o limba straina sau dintr-o limba straina în alta limba straina, atât certificarea traducerii, cit si legalizarea semnaturii traducatorului de catre notarul public se vor face si în limba straina în care se face traducerea." (sublinierea îmi aparţine).
Păi din cele de mai sus, reiese că legalizarea e obligatorie: traducătorul semnează actul în faţa notarului, iar notarul îi legalizează semnătura, sau legalizarea se face după specimenul de semnătură depus. Dar legalizarea se face. Sau nu-i aşa?
Iar dacă legea asta prevede că legalizarea traducerii se face, deci e obligatorie, în cazul în care eu, traducător, respect vrerea clientului şi nu legea asta, nu am probleme? Din moment ce se zice că noi, traducătorii, suntem "folosiţi" conform acestei legi, atunci asta nu presupune să o respectăm? Deci să ne obligăm clienţii să plătească şi legalizarea, fiindcă numai aşa e legal, cu legalizare la notariat?
Deci până la urmă am găsit ce am căutat. E clar că legalizarea e obligatorie, iar formula trebuie să fie completă, cu partea traducătorului şi semnătura şi ştampila acestuia, precum şi cu partea notarului, care musai legalizează semnătura traducătorului, ori dată în faţa lui, ori după specimen. Repet, într-un fel e şi logic aşa: dacă nu ar fi obligatorie legalizarea, atunci nimeni nu ar mai face-o doar să dea bani în plus. E nasol că unii nu ştiu asta, chiar instituţii, şi acceptă acte traduse şi nelegalizate, deci stimulează atât clienţii să ceară traducătorului ceva ilegal, cât şi traducătorul să încalce legea.
Chestia e că eu nu mă gândisem să consult Legea notarilor; mă aşteptam şi normal ar fi fost să avem şi noi, traducătorii, o lege a noastră, nu privind "folosirea" noastră de alţii, ci exact cum au notarii Legea 136/1995, care e Legea notarilor şi a activităţii notarale, exact aşa să avem şi noi Legea traducătorilor şi a activităţilor de traducere.
[Edited at 2006-01-14 23:00]
| | | | Nicolae Zarna
Romania
Local time: 20:10
Spanish to Romanian
+ ...
| O ultimă păţanie şi mă cuminţesc! | Jan 14, 2006 |
Cristiana Coblis wrote:
Se zice că trebuie să păţeşti ca să ştii dar eu cred că putem învăţa şi din păţaniile altora.
Eu am păţit-o o singură dată.
Iată cum a fost:
Primesc citaţie la procuratură, nu ca interpret ci ca martor într-o anchetă necunoscută mie.
Zis şi făcut, mă prezint şi mi se arată un act tradus de mine. Era o procură din SUA, de înstrăinare a unui imobil. Totul era acolo ... şatmpila notarului public cu data cănd expiră, el sau licenţa lui, timbrul sec, totul.
Care-i problema?
Păi e ... că şi pe baza procurii ăsteia s-a vândut un apartament, iar proprietatul nu a dat vr'odată procura asta. Şi acum a înaintat acţiune în instanţă.
Cum era mai presus de orice îndoială că actul era autentic eu am fost chemat în instanţă doar ca să depun mărturie că din experienţa mea consider că actul este autentic. Alte probleme nu am avut pentru că era venit printr-un cabinet de avocatură cu care aveam contract de prestări servicii de traduceri şi pe care îi facturam pe bază de decont.
Totuşi ... ce se întâmplase?
În SUA actele se fac cu mult mai multă uşruinţă decât în Europa. Notariatul american nu este "notariat latin" şi un cetăţean nord-american cu 12 clase poate primi licenţa de notar public după absolvirea unui curs de 3 săptămâni. În practică notarul american doar certifică faptul că persoana care a semnat în faţa lui este una şi aceeaşi cu cea menţionată pe act. Am văzut numeroase acte "autentice" din SUA, redactate în limba română şi având legalizarea de semnătură a unui notar get-beget american ce nu înţelege o iotă din actul respectiv.
Ori cineva cunoscând pontul, şi-a falsificat un ID cu numele proprietarului de drept (cu domiciliul pe atunci în SUA) şi mai departe a fost floare la ureche probabil.
Ce vreau să spun:
Chiar şi un act perfect autentic poate crea dureri de cap!
Indiferent de practica fiecăruia dintre noi, în momentul în care primim acte cu risc de litigiu, trebuie să ne acoperim total (factură, număr de registru, arhivă).
Cu speranţa că nu am fost prea obositor, vă doresc tuturor un sfârşit de săptămână relaxant!
Nicolae
| | | | | Pages in topic: [1 2 3 4 5 6 7] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » [Autorizaţie MJ] Este legal aşa ceva? | Trados Studio 2022 Freelance | The leading translation software used by over 270,000 translators.
Designed with your feedback in mind, Trados Studio 2022 delivers an unrivalled, powerful desktop
and cloud solution, empowering you to work in the most efficient and cost-effective way.
More info » |
| | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
