Eroticism has this in common with an addictive drug: that there is a coercive element to its pleasure with which part of us is in complicity, and part not. Thus ever since time began men have been trying to enjoy eroticism without being destroyed by it. Societies, religions can be defined in the way they deal with this conundrum. Polygamy, monogamy with repression, monogamy with affairs, monogamy with prostitutes, serial monogamy. Not to mention individual solutions of great ingenuity, or desperation: Victor Hugo with the door knocked through the wall of his office, to let in a girl each afternoon. Auden's flair for finding call-boys in every town. Picasso who simply refused when wife and mistress demanded he choose between them. Then there is always the hair-shirt of course. But perhaps the thing to remember when you wake up with a life full of fresh paint and tortuous complications is that eroticism wasn't invented for you, nor merely for the survival of the species perhaps, but for a divinity's entertainment. Nothing generates so many opportunities for titillation and schadenfreude as eroticism. Which is why it lies at the centre of so much narrative. How the gods thronged the balconies of heaven to see the consequences of Helen's betrayal! And your friends are watching too. Your antics have put the shine on many a late-night conversation.
On the borders between mythology and history, that wily survivor Odysseus was the first who learnt to trick the gods. And perhaps his smartest trick of all was that of lashing himself to the mast before the Sirens came in earshot. There are those of course who are happy to stand at the railings, even scan the horizon. Otherwise, choose your mast, find the ropes that suit you: sport, workaholism, celibacy with prayerbook and bell... But the kindest and toughest ropes of all are probably to be found in some suburban semi-detached with rowdy children and a woman who never allows the dust to settle for too long.
| Erotismul are următorul lucru în comun cu un drog care provoacă dependenţa: plăcerea oferită de ambele conţine un element coercitiv cu care o parte din noi este în complicitate, iar cealaltă parte nu. De aceea, de când lumea şi pământul, oamenii au încercat să se bucure de erotism fără a fi distruşi de acesta. Popoare, religii pot fi definite prin modul în care tratează această problemă; poligamia, monogamia cu reprimări, monogamia cu relaţii extraconjugale, monogamia cu prostituate şi monogamia în serie. Asta pentru a nu mai pune la socoteală soluţiile individuale de mare geniu, sau de mare disperare: Victor Hugo ce avea o uşă secretă zidită în peretele biroului său pentru a putea aduce câte o femeie în fiecare după-masă. Flerul lui Auden de a găsi câte un gigolo în fiecare oraş. Picasso care a refuzat pur şi simplu să aleagă atunci când soţia şi amanta l-au pus să aleagă între ele. Şi mai există şi cilicea, bineînţeles. Însă poate ceea ce trebuie să ţineţi minte atunci când vă treziţi că aveţi o viaţă plină probleme şi complicaţii chinuitoare este faptul că erotismul nu a fost inventat pentru dvs, poate nici măcar pentru supravieţuirea speciei, ci pentru distracţia unei divinităţi. Nimic altceva nu generează atât de multe ocazii pentru excitare şi delectatio morosa precum o face erotismul. Acesta este motivul pentru care este şi plasat în centrul atâtor opere literare. Cum au stat zeii la balcon în ceruri pentru a vedea consecinţele trădării Elenei! Prietenii dvs se uită şi ei. Maimuţăreala dvs a fost subiectul principal al multor discuţii nocturne.
La graniţa dintre mitologie şi istorie, dârzul supravieţuitor Ulise a fost primul care a aflat secretul zeilor. Şi poate că cel mai de seamă secret a fost acela de a se lega de catarg înainte să ajungă suficient de aproape pentru a auzi cântecul sirenelor. Şi bineînţeles că există şi aceia care ar sta bucuroşi la balustradă, ba chiar scrutând orizontul. În caz contrar, alege-ţi catargul, găseşte frânghia care ţi se potriveşte: sportul, munca în neştire, celibatul cu cartea de rugăciuni şi clopoţelul… Însă cea mai miloasă şi puternică frânghie o vei găsi cel mai probabil într-o casă semi-detaşată dintr-un cartier suburban cu copii certăreţi şi o femeie care nu lasă praful să se aşeze pentru prea mult timp.
|