În după-amiaza acelei zile pariziene văzusem, la Centrul Pompidou, o mare expoziţie André Breton, pretext, de fapt, pentru o desfăşurare de imagerie suprarealistă cum rareori poţi vedea într-un singur loc. Mă însoţiseră prietenii la care locuiam, un cuplu tânăr, mixt în mai multe sensuri, căci reunea două rase, două religii şi două arte, dar mai ales două fizionomii extrem de contrastante. Ei îi priveam faţa reflectată în sticla vreunui Delvaux şi părea chiar de acolo, înconjurată natural de femei goale şi blonde aşteptând (pe cine?) într-o gară pustie. Era aidoma lor, cu excepţia părului tăiat violent la ceafă. Şi, fireşte, a hainelor, între care faimoasa cămaşă bărbătească, neagră, în care o văzusem de cele mai multe ori în săptămâna cât stătusem cu ei. Cum îşi găsise românca asta sibiancă algerianul cu care locuia, habar n-am. Legătura mea fusese, fireşte, ea, prin intermediul unei prietene comune, tot muziciană. El era un berber mândru de originea lui, marcată prin tichia de catifea cu ape vişinii şi cu fund de atlaz albastru de care cred că nu se despărţea niciodată. Astfel, era, ca şi ea, haios, nepăsător, cam leneş... Imposibil de spus din ce trăia. Căci mă-ndoiesc că din actorie, cum (nici măcar nu) pretindea: nu cred că Othello – singurul rol în care-l vedeam cât de cât – se juca prea des în acele zile la Paris... Din toată expoziţia mi-a rămas în minte doar o singură pictură. Cred că sunt ţicnit: uneori iubesc câte un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la muzeu şi să plec cu el. Era „Le soir qui tombe” al lui Magritte: o fereastră spartă, cioburi lungi aşezate sub ea în picioare şi soarele de amurg răsfrânt în ele sub unghiuri diferite... | In the afternoon of that Parisian day I had seen, at the Pompidou Center, a great exhibition of André Breton, a pretext, in fact, for a display of surrealistic imagery as you can rarely see in a single place. My friends, who put me up, accompanied me, a young couple, mixed in several ways, as it brought together two races, two religions and two arts, but above all two extremely opposite physiognomies. I looked at her face as it reflected in the glass of a Delvaux and it seemed to belong there, naturally surrounded by blonde female nudes waiting (for whom?) in a deserted train station. She was their living image, except for the hair, brutally cut at the nape of her head. And, of course, for the clothes, among which the famous black men’s shirt, that I saw her in most of the time in the week I had stayed with them. How that Romanian girl from Sibiu had managed to find the Algerian she lived with, I didn’t have the slightest idea. My connection was, of course, her, through a mutual friend, a musician as well. He was a Berber proud of his descent, showing it by the velvet cap with cherry shades and blue satin bottom that I believe he never separated from. Thus he was, just like her, funny, nonchalant, a little lazy... It was impossible to tell what he lived of. For I doubt it was acting, as he (hardly) claimed: I didn’t believe Othello – the only part I could have imagined him playing – was staged very often these days in Paris... Out of the entire exhibition there was one painting that stayed in my mind. I must be crazy: sometimes I love a painting so much that I literally want to break into the museum and take it away. It was Magritte’s „Le soir qui tombe”: a broken window, long shards of glass standing underneath and the setting sun reflected in them under different angles... |